| M | T | W | T | F | S | S |
|---|---|---|---|---|---|---|
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
| 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
| 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
| 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
| 27 | 28 | 29 | 30 | 31 | ||
I.1. Sa-ti asculti destinul…
Era sambata seara si toti adolescentii din oras se adunasera la discoteca. S-ar fi zis ca oraselul nostru, SkyEnd, are obiceiuri mai bune avand in vedere cat de credinciosi si buni sunt oamenii din el in timpul saptamanii. Nu ca s-ar plange cineva. Ei scapau de grija copiilor, noi scapam de gura lor, si pe ingeri chiar nu ii interesa. Eram sigura de asta, in special pentru ca Raffael plutea relaxat pe langa un perete, uitandu-se la mine, si nici macar nu se obosea sa imi faca morala. Ah, da, Raffael e ingerul meu pazitor. Am dat un pahar de vin peste cap si m-am indreptat spre el plictisita.
-N-au interdictie pentru intrarea ingerilor? l-am intampinat rautacioasa.
-Ce e, iubito, esti geloasa ca eu pot intra oriunde si tu nu?
-Dar nu poti. Trebuie sa stai dupa coada mea, sa ai grija sa nu ma calce trenu’ sau ceva de genul asta, iti amintesti?
-Nu ca m-ar deranja sa ma tin dupa tine…
Se apleca inspre mine si, din reflex, mi-am inchis ochii. Dar nici de data asta, cum nici in trecut nu fusese cazul, nu i-am putut simti buzele peste ale mele, ci doar o briza calduta. Am oftat, prost dispusa din nou. Asta era problema cand iubitul tau e format din lumina. Ma privi cu ochii lui albastri, atat de adanci incat ma pierdeam in lumina lor, si nu m-am putut abtine de la a ii zambi.
-Am prins gandul ala. imi spuse el facandu-mi cu ochiul.
Am dat din umeri. Eram obisnuita sa imi citeasca gandurile si viceversa. Hotarasem de comun acord sa nu ne suparam. Am plus, nu era nimic ce as fi vrut sa ii ascund. Eram iubiti… inca de cand incepusem eu sa inteleg dragostea. Sau poate nu? Poate nu eram atat de apropiati, avand in vedere ca intotdeauna ma lasase sa ma mai indragostesc si de cate altcineva, sa mai fiu si cu cate un om si toate celelalte activitati pe care ar trebui sa le faca o adolescenta normala la cap… Nu ma intelegeti gresit, nu am pretins vreodata ca as fi asa ceva. Dar Raffael insista ca o hoarda de ingeri nu trebuie sa imi dea viata peste cap. Si are foarte multa logica asta, nu-i asa?
Mi-am intrerupt flecareala interioara cand un fulger de durere imi strabatu coloana. Am auzit zgomot de cioburi si cateva murmure furioase in jurul meu, dar intreaga mea atentie o avea vocea ce imi tortura creierul.
“Du-te. Trebuie sa te duci. E destinul tau. E poarta spre lumea ce ti-a fost promisa. Du-te. Simte-l. Atinge-l. Saruta-l. Descopera. Deschide poarta. Declanseaza reactii. Incepe. Du-te…”
Caldura lui Raffael mai calma durerea si am fost in stare sa o alung din capul meu. In fiecare sambata. De fiecare data cand il vedeam, trebuia sa se intample acelasi lucru. Fiul preotului din sat, si vocea aceea venea sa ma chinuie. Acum, spre exemplu, tocmai intrase in discoteca si isi luase un pahar de votca. L-am fixat cu privirea, sperand ca se va intoarce spre mine, dar, ca intotdeauna, isi vazu de treaba lui. Pentru el, nici nu existam.
-…Sylvia! Am intrebat, ti se intampla des?
-Ce? Eu? A, da, da… Destul de des. Ce e chestia aia din capul meu?
-O voce…
“Wow, ce chestie. Chiar trebuie sa fii un geniu sa-ti dai seama de asta, nu?” Din fericire, avu destula minte incat sa ignore acest comentariu mental si isi continua explicatia.
-In mod normal, iti zice ceva ceea ce trebuie sa faci. Si oricum vei face mai devreme sau mai tarziu, dar e de preferat sa o asculti. Eu asta te sfatuiesc. Altfel, soarta are niste moduri destul de sinistre de a te obliga.
-Dar nu pot…
Se posta in fata mea cu mainile in solduri si isi deschise aripile de cateva ori, contrariat.
-Ok, lasa-ma sa inteleg. Poti vorbi cu ingerii, te poti certa cu demonii… si nu poti saruta un baiat.
Da, cam asa statea situatia.
Era trecut de miezul noptii si toti eram mai mult sau mai putini beti. Raffael disparuse, din fericire pentru mine. Chiar nu aveam nevoie de un inger suprarational pe capul meu. Mai bine de trei sferturi dintre noi erau pe afara, incercand sa respire. Inauntru era totul innecacios si sufocant, dar preferam sa stau aici. Ma simteam ceva mai in siguranta. Beata moarta si pe jumatate adormita, asa cum eram, am auzit un strigat. Mi-am ridicat capul de pe masa si m-am sculat, daramand doar trei scaune. Eram cea mai treaza de acolo, si asta spune ceva. Am mers spre un cotlon din spatele barului, care stiam ca da spre toaleta. Si acolo era Edmund, fiul preotului, si o roscata ce fugea spre baie cu mana la gat. Ciudat, dar nu neobisnuit.
-Buna, frumoaso, cum te simti?
-Cu…cu mine vorbesti?
-Sigur ca da, cu cine altcineva? Ce zici de discoteca din week-end-ul asta? Nebunie curata, nu crezi?
-Atunci e clar ca nu vii prea des. Asta e joaca de copii.
Rasea, apoi dadu sa vina spre mine, dar se impletici in propriile picioare si ajunse sprijinit de un perete. Nu paruse beat, dar stiam ca aparentele pot insela. Ridica o mana inspre mine si, desi nu aveam in obicei sa ascult baieti nu tocmai treji, m-am dus langa el.
-Esti curajoasa daca stai la toate tampeniile astea fara insotitor.
-Nu mi se pare. E inofensiv fata de alte lucruri.
Fata de demoni, si ingeri, si incantatii, si razboaie interne, cu siguranta era inofensiv, dar nu aveam de gand sa ii spun asta. Poate eram noi, astia din SkyEnd, mai deosebiti, dar eu eram putin… prea…
-Poate ca ar trebui sa stea cineva, sa se uite dupa tine.
-Bodyguard? Interesanta ideea. Stii pe cineva dispus sa faca asta pe gratis?
-Da. Pe mine.
Ma apuca brutal de o mana si ma trase spre el, pana cand am ajuns lipiti. Isi puse buzele peste ale mele si din secunda aceea mi-am pierdut capul. Nu ma puteam concentra decat la sarut. Dar asta imi spusese vocea, sa simt, deci nu ma simteam prea vinovata. Era ceva ciudat, buzele lui apasau anormal de tare, si simteam ceva ascutit pe buze… Am deschis ochii si i-am vazut pe ai lui, de un rosu adanc. Bineinteles. De retinut: voce supranaturala te baga in tampenie supranaturala in care nu ai vrea sa intri. Dar mi-am inchis din nou ochii si i-am inconjurat gatul cu bratele.
Si fix atunci cineva ma smuci de umar.
10 Comments »
{ RSS feed for comments on this post} · { TrackBack URI }
Eyestars's Blog 
cristina Said:
on December 8, 2009 at 2:44 pm
Super tare, imi place foarte mult, te pricepi, bravo Maria… tine-o tot asa. 😉
deuttza Said:
on December 9, 2009 at 2:40 pm
e super…astept capitoulul urmator.
alicebeautifulvampire Said:
on December 10, 2009 at 2:52 pm
wow e super interesant!!!!!De abia astept sa citesc capitolul 2 …minunat..ai talent!!!!
Fa-o lata!!1 🙂
claudia Said:
on December 15, 2009 at 6:16 pm
Tipic.De ce ma asteptam la vampiri?=))Dar oricum e interesant:-D
Albinutzsa Said:
on December 16, 2009 at 12:24 pm
zuzo ;x place mult ficul tau 8->
Amber Said:
on December 18, 2009 at 4:32 pm
Interesant….abia astept sa vad ce se mai intampla….;)
kadyja Said:
on December 25, 2009 at 4:43 pm
deci chiar este uimitor :X:X:X
nu am citit decat primul capitol si il ador :))
rosemary Said:
on December 25, 2009 at 5:13 pm
wow…e super:X:X:X:X:X…imi place mult:X:X:X:X:X:X:X
Livia Said:
on January 7, 2010 at 1:33 pm
Este super!
Bravo Maria 😀
scriitoarea noastra >:D< :X
Patty_Tracy13 Said:
on August 14, 2010 at 10:41 am
wow,e chiar tare primul capitol!
abia astept sa le citesc si pe celelalte!:X:X