| M | T | W | T | F | S | S |
|---|---|---|---|---|---|---|
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
| 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
| 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
| 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
| 27 | 28 | 29 | 30 | 31 | ||
III.1. Planul de…
De-abia puteam sta nemiscata din cauza adrenalinei care imi pompa prin vene cu atata putere incat parca voia sa se revanseze pentru tot timpul in care lipsise. Amanda ma lasase sa ii sug cateva picaturi de sange. Cumplit de departe de tonele de care aveam eu nevoie, dar destul cat sa ma puna din nou in functiune.
Ma intrebam ce anume facea ea in momentul acela. O pusesem sa il caute pe Raffael. Ingerii erau aproape lipsiti de puteri fara el sa ii conduca. Si se parea ca razboiul tocmai era pe cale sa reinceapa, iar noi nu mai aveam de gand sa stam pe tusa. Intre timp, eu trebuia sa stau cuminte, asteptand tortura zilnica. Va avea doar cateva mici scchimbari programul de azi: el nu mai avea putere asupra mea; eu obtineam ceea ce voiam; camera aceea nu va mai fi o celula.
Focul care imi cuprindea cu repeziciune coapsele era un indiciu destul de bun asupra apropierii orei fixe. Intr-adevar, in scurt timp am auzit falfait de aripi undeva deasupra intrarii in pestera. A trebuit sa imi infig coltii in carne pentru a imi tine propriile aripi nemiscate. Imi era cumplit de dor de zbor. Mi-am intredeschis ochii exact la timp pentru a ii vedea ochii rosii sclipind inauntrul camerei si m-am straduit sa gem si sa ma foiesc, lucruri cumplit de usoare, dat fiind ca exact asta voiam oricum sa fac.
-Buna, frumusete. Te-ai mai gandit? Nu-i asa ca ai ajuns la concluzia ca Lucifer nu e demn de tine?
-Daca el nu e demn de mine, atunci tu nu esti demn nici sa respiri aerul de pe aceeasi planeta cu mine.
Vorbele imi iesisera un pic cam ascutite, dar eram multumita de oboseala evidenta din ele. Chiar eram cumplit de obosita: obosita sa repet acelasi lucru a suta si a mia oara.
Cu vederea mea din nou obisnuita cu intunericul, l-am vazut ridicand dintr-o sprinceana, dar nu facu decat sa rada nestiutor.
-Se pare ca avem putina energie astazi. Ce am facut, ne-am frecat de pat pana am avut un orgasm? Sau am avut vise erotice cu Luci?
-Nu cred ca e treaba ta ce am facut eu. Nu sunt proprietatea ta, asa cum nu voi fi vreodata. Acum ce-ar fi sa ma scutesti de replici idioate?
-Ai perfecta dreptate, iubito, ar trebui sa trecem la ceva mai serios.
In momentul in care isi intinse mainile dupa corpul meu, m-am prefacut ca incerc sa ma feresc, impingandu-ma de fapt mai adanc in degetele lui. Erau fierbinti, ca focul pe care il purta peste tot in jurul lui. Nu mi-am putut retine un oftat de placere. In timp ce incercam sa il indepartez, am mai avut si alte astfel de accidente. Cum corpul meu merita si ras-merita o rasplata pentru toate suferintele meritate, si se parea ca el o voia chiar atunci, m-am hotarat sa faca o mica modificare in plan.
-Pleaca de-aici! am strigat eu cu jumatate de gura.
Am incercat sa il lovesc cu piciorul, iar el, exact asa cum ma asteptam, profita de ocazie si isi strecura capul intre coapsele mele. Ma patrunse cu limba in timp ce buzele lui erau ocupate sa se joace cu cele mai sensibile parti ale corpului meu. In momentul acela am incetat sa ma zbat. Teribil de repede am simtit tensiunea formandu-se in partea de jos a pantecelui. Se opri la cateva secunde de orgasm. Isi ridica fata dintre picioarele mele si ma privi cu acea foame arzatoare pe care o banuisem in adancul lui inca de la inceput.
-Kala…Kala… du-o o data pana la capat. O singura data. Apoi iti promit ca ceea ce ai visat va deveni realitate.
Ma privi incredul, dar nu vazu nimic pe fata mea care sa indice ca minteam. Nici nu o faceam. Doar foloseam un sens mai putin obisnuit al cuvintelor. Fara sa isi ia ochii dintr-ai mei, isi strecura degetele in mine si, intr-un final, imi oferi un orgasm. Mi-am dat capul pe spate, tipand infundat de placere. Ii simteam privirea atintita asupra mea in tot restul timpului cat mi-a luat sa imi amintesc cum se respira.
-Kala, dezbraca-te.
Nu imi venea sa cred cat de prost e, dar nu isi puse nici macar odata intrebarea ce era cu brusca mea schimbare de atitudine. Ma asculta orbeste. Mi-am deschis ochii mai larg, urmarindu-i fiecare miscare, parand ca astept sa vad cum hainele aluneca si ii lasa in urma corpul gol. Exact asa cum speram, incerca sa ma tortureze o ultima data. Se intoarse cu spatele.
Nu am asteptat nicio fractiune de secunda in plus. Am tasnit din pat, cuprinzandu-i ambele brate cu unul singur si strangandu-i-le pe langa corp, in timp ce ii trageam capul pe spate. Din reflex poate, aripile lui luara foc. Nu am simtit mai mult de o usoara caldura.
-Uiti cine sunt. Primul inger rosu creat de tine, primul inger negru creat de Lucifer. Puterile voastre ma afecteaza la fel de mult ca o furnica.
De-abia atunci realiza cu adevarat cine anume il tinea. Isi lasa capul pe spate din proprie initiativa, holbandu-se in ochii mei. Socat si furios. Foarte bine. Sa incerce ce vrea.
-Sylvia? Ce Doamne…
-Ti-am zis ca se va indeplini ceea ce ai visat. Vrei sa zici ca nu ai avut niciodata un cosmar in care eu evadam?
Isi zmuci bratele cu putere si aproape ma facu sa ii dau drumul. Din pacate pentru el, era deja prea tarziu. Am tintit ambele artere carotide si dintr-o singura miscare atent exersata, l-am muscat de gat, taind orice flux de sange oxigenat inspre creier. Nu imi faceam griji ca va muri. Ingerii nu mor din lipsa de sange. Si daca ar fi murit, nu as fi avut nicio mustrare de constiinta.
Am savurat pe indelete aroma sarata a sangelui inundandu-mi gatul cu fierbinteala ei. Cu fiecare secunda simteam cum sangele lui imi ajunge mie la tesuturi, cum fiecare muschi devine otel, cum fiecare simt isi atinge maximele, cum aripile se umplu de energie. Prea repede pentru gustul meu, fluxul incepu sa scada. L-am lasat pe Kalamitas sa cada pe podea ametit si am zburat inspre conul de lumina.
Nu m-am uitat in stanga sau in dreapta. Singurul lucru care mi-a atras atentia fu un capac imens de marmura. Fara sa depun cu adevarat vreun efort, l-am ridicat de la pamant si l-am lasat sa cada fara zgomot peste iesirea din fosta mea inchisoare. Se potrivi perfect peste gaura. Apoi mi-am adunat magia in jurul meu, care raspunse mai mult decat doritoare dupa atatea saptamani de stagnare, si am disparut in ceata.
“Amanda, unde esti? L-ai gasit pe Raffael?” am trimis un mesaj mental in timp ce pluteam cat mai aproape de tavan, pentru ca nu care cumva cineva sa intre in mine din pura greseala.
Ma asteptasem sa aud raspunsul in gand. In schimb, l-am perceput cu urechile, o soapta slaba de undeva de foarte departe.
-Da, l-am gasit. Dar el nu e singurul care a fost gasit. Daca ti-ai terminat treaba, ne-ar prinde bine putin ajutor. Marylin e aici, dar nu stiu cat de mult ii mai poate tine deoparte. Planul nostru a cam…
Si brusc totul de intrerupse.
5 Comments »
{ RSS feed for comments on this post} · { TrackBack URI }
Eyestars's Blog 
vanillaalexa Said:
on April 23, 2010 at 9:11 pm
waw! e superb! imi place foarte mult! scuze ca nu am mai venit pana acum pe aici dar recunosc ca am uitat 😀 oricum sa stii ca imi place foarte mult fan ficul! bravo!
krystall Said:
on May 7, 2010 at 3:54 am
un capitol minunat:x:x
Bya(BB) Said:
on June 24, 2010 at 9:14 am
mariaaa….!!!!!!!!!!
Ai primit un cadou de la mine.
http://www.elsuenodecrepusculo.wordpress.com
il gasesti aici.
Andreea Said:
on December 12, 2010 at 9:02 am
Nu mai scrii?:( a trecut ceva timp de cand nu ai mai postat. sper ca nu renunti. inteleg ca probabil nu ai avt chef sau timp, dar macar anunta-ne :*:*:* astept vesti si poate un nou capitol
dake_yuki Said:
on March 18, 2011 at 6:39 pm
Doamne…
nu am mai intrat de un car de ani si ai pus doar 2 capitole?
sper sa continui…