I.2. …Si sa ii suporti consecintele

Am tresarit, speriata de moarte.  Cunosteam pielea aceea, prea rece pentru a fi normala, prea calda pentru a fi supranaturala, acele unghii ce mi se infingeau in carne, acea putere cu care unghiile ei imi sapau in piele. Edmund ma musca brusc de buze. Am simtit durerea pentru cateva fractiuni de secunde… Apoi doar calm. Nu imi mai era frica de ce avea sa urmeze. Ma simteam intr-un fel afara din corpul meu, afara din realitatea asta. Era ca si cum as fi visat. Si ma simteam… Bine. Linistita. Cand am vorbit parea ca nici macar nu era vocea mea. Era pur si simplu cursul firesc al lucrurilor, si aveam sa ies cumva din asta.

-Buna, mama.

-Buna, Sylvia. Ce faci? Te distrezi?

-Daca ai binevoi sa imi lasi oasele intregi, raspunsul ar fi da.

-Ma bucur pentru tine. Pacat ca trebuie sa mergi acasa acum, nu-i asa?

-Probabil. Pai…mai vorbim, Edmund. Daca supravietuiesc, adica.

Trebuie sa fi spus un adevar mai mare decat intentionasem, pentru ca baiatul isi musca buzele si se uita ingrijorat la mine.

-O sa fii…?

-Probabil. Noapte buna.

Voi fi bine. Trebuia sa fiu bine. In sfarsit imi ascultasem destinul, facusem ceea ce trebuia. Si daca avea sa mi se intample ceva, urma sa dau Cerurile in judecata. Si asta o puteam face si din viata de apoi.

Imediat ce aerul proaspat se infasura in jurul meu, i-am simtit unghiile pe obrajii mei. Din fericire, efectul muscaturii era de durata. Inca nu simteam nimic, si asta spunea ceva, pentru ca deja imi daduse sangele.

-Nenorocito! Ce crezi ca faceai acolo?

-Ma sarutam cu Edmund, apoi purtam o discutie presupus pasnica cu tine.

-Te sarutai cu un fiu de preot? Si ti se pare ca e un comportament normal? Oh, cum o sa mai dau eu ochii cu lumea la biserica… Cum, imi zici si mie?

In momente ca astea pur si simplu oram strazile scurte ale orasului si apartamentele lui inghesuite in centru. Atata timp cat eram afara, unde o puteau vedea si auzi alte persoane, eram, relativ macar, in siguranta. Dar deja se vedea blocul nostru. Si, in secunda in care usa se va tranti in spatele nostru, ma puteam considera ca si moarta.

-Stai linistita, daca pacatele tale nu te-au impiedicat de la asta, micile mele scapari nu au nici o sansa.

-Pacatele mele? Ce vrei sa zici prin pacatele mele?

Tonul era inca furibund, dar se mai potolise. As fi putut sa fac aluzii si poate as fi scapat. Dar un dracusor ma impingea sa spun totul. Vecinii iesisera pe la usi si isi intorceau capetele dupa noi. Acum era momentul perfect. Oricum nu se spovedise niciodata. De ce sa nu afle toti?…

-Pacatele tale? Intr-adevar, atat de putine… Faptul ca fiica ta e mai mica cu doar 16 ani decat tine si ca e un copil din flori cu sigranta nu e unul dintre ei. Iar sotul tau, cu care te-ai casatorit cu doar patru luni inainte de a o avea, si care a murit exact atunci cand dorea sa divorteze, nici asta nu are ce cauta pe lista. Iar talismanele acelea pe care le tot fluturi in sus si in jos prin casa strigand dupa demoni care s-au si plictisit de tine, la asta nici nu m-as fi gandit…

M-am oprit cand ma dadu cu capul de tocul usii. In continuare, nu ma durea, dar nu ma puteam tine pe picioare. Toti vecinii stateau cu gurile cascate, fara sa se mai oboseasca macar sa se prefaca ca nu asculta. Aveau niste barfe teribil de bune… Mai ales ca erau adevarate. Raffael mi le spusese cu ceva timp in urma. Mama ma brusca pe usa apartamentului, pe care o tranti in nasul celor ce se pregateau sa-mi sara in ajutor. Imi dadu un branci ce ma trimise intr-o vaza de flori si m-am trezit pe jos, intr-o balta de sange. Tot spatele ma furnica, iar mirosul imi ardea narile. Ceva nu era deloc bine. Si Raffael, unde putea fi si Raffael?

-Tu, idioato…

Vocea ei era atat de tremurata, inghetata si plina de ura incat m-am obligat sa ma ridic pentru a ma uita la ea. Ochii ii erau sticlosi si privea in gol. Avea ceva in mana, ceva stralucitor, dar nu puteam vedea ce anume. Toate ferestrele erau acoperite si lumina nu era aprinsa. Inauntru era chiar mai bezna decat afara.

-Ai speriat-o. Se intreaba cat anume stii.

M-am uitat in jur si am vazut cativa ingeri pe care ii cunosteam, dar nici urma de Raffael.

-Hey, in sfarsit. Ma gandeam cat o sa va mai ia. Acum ma puteti salva, nu?

Liniste. Parea ca toti se tem sa-mi dea raspunsul. M-am uitat de la unul la altul, apoi la mama. Acum era aproape de mine, iar pupilele ii erau dilatate si ochii mariti. Acum vedeam obiectul, chiar prea clar pentru gustul meu. Un cutitas mic si ascutit, indreptat spre pieptul meu. Nu avea de gand sa ma omoare, nu-i asa? Am repetat intrebarea pentru ingeri, dar, in continuare, nu primeam nici un raspuns, desi il stiam prea bine. Ba da. Isi omorase sotul. De ce ar face o exceptie pentru fiica pe care oricum o detesta? Si se intampla totul doar datorita vocii aceleia blestemate… Dar s-ar fi intamplat oricum. Cauzat de un alt factor.

Am inchis ochii, asteptand. Aveam sa simt de data asta. Nu puteam muri fara sa simt, muscata sau nu. Dar secundele treceau si lovitura intarzia. In schimb, un murmur ajunse la urechile mele si ma facu sa imi deschid ochii.

A mana alba inconjura bratul mamei, facand imposibila utilizarea cutitului, pe cand o alta ii astupa gura. Iar langa gatul ei, in intunericul din spate, sclipeau doi ochi de un rosu sangeriu.

1. 

   pentesylea Said:

   on December 9, 2009 at 6:38 am

   Imi place foarte mult felul tau de a descrie, cum detaliezi, insa pentru mine actiunea este mult prea alambicata, ma cam bagi in ceata.Asta nu inseamna ca ca nu este o poveste interesanta, pur si simplu este putin zapacitoare pentru mine.

   Reply
2. 

   alicebeautifulvampire Said:

   on December 10, 2009 at 3:02 pm

   te omor fato!!!Scrie si tu mai repede altfel o sa mor de suspans…deci ma bucur ca-l public pe blog si ma intreb de ce nu prea ai comentarii pentru ca ficul e minunat,magic…astept cu nerabdare capitolul urmator pentru ca e bestial :-X

   Reply
3. 

   claudia Said:

   on December 15, 2009 at 6:24 pm

   Genial.De mult n-am mai citit ceva de calitate.

   Reply
4. 

   Amber Said:

   on December 18, 2009 at 4:46 pm

   Bestial…urmeaza capitolul al 3…ma astept sa fie la fel de bun ca si cel precedent…:D

   Reply
5. 

   kadyja Said:

   on December 25, 2009 at 4:51 pm

   super :X:X:X
   am si eu o intrebare 😀
   doar sylvia vede ingerii?
   

   Reply
6. 

   eyestars Said:

   on December 25, 2009 at 10:37 pm

   dintre oameni, da, doar Sylvia… si ingerii se vad reciproc, indiferent de culoare, dar de asta ti-ai dat seama deja

   Reply
7. 

   kadyja Said:

   on December 26, 2009 at 1:23 pm

   aha
   ms :*
   acum pot sa imi imaginez mai bine cum arata sylvia pentru un om cand se saruta cu acei ingeri :))

   Reply
8. 

   venerutza Said:

   on December 26, 2009 at 7:21 pm

   mai am o intrebare :-s
   ce e cu muscatura de vampir?
   ii amorteste simturile sau ce?
   ca ma chinui sa inteleg si nu reusesc :-s

   Reply
9. 

   eyestars Said:

   on December 26, 2009 at 10:47 pm

   da….o muscatura ori amorteste simturile ori te transforma in vampir si e clar ca pana in capitolul 9 nu e vorba de a doua varianta…

   =)) chiar nu mam gandit cum anume ar arata din exterior…interesanta imagine… sylvia o sa fie considerata chiar mai nebuna decat este, daca asta e posibil=))=))=))

   Reply
10. 

    Livia Said:

    on January 7, 2010 at 1:36 pm

    CAPITOLUL DOI E CHIAR TARE ! VREAU SA IL CITESC SI PE AL TREILEA 😡
    maria te faci scriitoare :X:X:X:
    Vinzi cartzi de succes si faci bani 😉
    😀

    Reply
11. 

    Patty_Tracy13 Said:

    on August 14, 2010 at 10:49 am

    asta chiar e tare!!:X:X:X
    desi nu pot sa cd k mama ei chiar vroia s-o omoare…
    macar a aparut vampirul ala in spate,sau orice ar fi:))
    trec acum la urmatorul capitol;)

    Reply

{ RSS feed for comments on this post} · { TrackBack URI }