II.3. Un vampir uitat

De-abia paseam, strangandu-mi pelerina in jurul meu, cu aripile inghetate fluturand in vant. Imi era frica de ce urma sa gasesc acolo, dar curiozitatea ma obliga sa merg mai departe…

Asa ar fi trebuit sa fie. Imi simteam inima batand prea repede, respiratia mea sacadata si superficiala fiind intru totul de acord cu imaginea pe care mi-o faurisem in minte, dar trebuia sa o dezamagesc. Nu imi era cu adevarat frica. Dar curiozitatea aproape ma ucidea. Am inspirat adanc, simtind parfumul de trandafiri si de noapte cuprinzandu-mi plamanii. Mi-am lasat pelerina sa cada de pe umeri, plictisita. Nu facea decat sa atraga si mai mult atentia asupra mea, fluturand intr-o forma mult prea ampla pentru corpul meu subtire si aparent delicat. Ma jucam distrata cu scrisoarea in timp ce ma afundam in labirintul trandafirilor.

Cateva petale negre imi atrasera imediat privirea. Doar o mana din acei trandafiri, pierduti in marea de flori rosii. Negrul petalelor era smaltuit cu picaturi de roua, stralucind usor in lumina lunii. Frunzele erau foarte interesante, albicioase, aproape argintii. Cer negru, luna alba, petale negre, frunze albe… Aveam impresia ca ma aflu intr-un film vechi. Ma incanta ideea. Toata acea atmosfera misterioasa avea ceva idilic in ea, ceva romantic, daca era sa fiu complet sincera.

-Stiam eu ca astia o sa iti placa cel mai mult.

M-am intors fara graba. Vocea nu ma surprinsese. Stiam deja cine urma sa vina si, bineinteles, presupunerile mele se dovedisera a fi perfect adevarate. Ascuns printre trandafirii sangerii, ii puteam vedea doar ochii, stralucind in aceeasi nuanta, si chipul perfect alb ca lumina lunii.

-Buna, Edmund.

-Sylvia… Chiar mai frumoasa decat inainte, desi nu credeam ca asa ceva este posibil. O incantare pentru priviri. Iti sta bine in postura de inger.

-Cat de ironica poate fi soarta, nu-i asa? Eu, cea mai indracita persoana de pe planeta, tocmai inger am ajuns. Si dupa ce am suferit atata dupa tine, s-a hotarat sa impartasesti acest sentiment abia dupa ce pentru mine nu a mai contat. Ma intreb ce farse imi va mai juca de-acum incolo.

-Oare chiar nu mai conteaza? Nu te bucuri vazandu-mi framantarile de indragostit? Pentru ca se vede in ochii mei nebunia, o stiu. Vezi, nu-i asa? Vezi cat te iubesc.

Mi-am muscat buzele, usor tulburata. Dar mi-am schimbat imediat tulburarea in amuzament si am ras ironic si neincrezator. Da, vedeam tot ce simtea in ochii rosii, aprinsi de sete, nu dupa hrana ci dupa iubire. Dar nu mai conta asta, nu? Ajunsesem sa cred ca nu mai conta nimic.

-Cam tarziu. Dupa cum vezi, sunt cam schimbata pentru gustul tau. Inger demonic. Nu ti-ar placea sa ma ai in forma asta.

-Dimpotriva, te iubesc chiar mai mult asa. Aceasta a fost dintotdeauna adevarata ta fata, nu muritoarea firava. Acum pot doar sa vad interiorul si in exterior. Si e mai minunat decat orice vis.

-Iti spune cumva exteriorul asta si cat de periculoasa si cruda pot fi?

-Vad coltii, poti sta linistita. Vad sclipirile din ochii tai. Nu o sa cad doar in plasa frumusetii. Nu uita ca sunt vampir. Insusirile acestea sunt temelia existentei mele. Da-mi o sansa, sa iti arat.

Mi-am inchis ochii si mi-am strans aripile in jurul meu, ca pe un scut. Nu doream sa ma dea de gol nici un fel de framantare. Am gandit cateva secunde asa, departe de ochii lui. Trebuia sa recunosc ca acea scanteie de framantare la vederea lui inca exista, ca vorbele lui nu ma lasau deloc atat de rece pe cat as fi sperat si ca, in adancul inimii, simteam o iubire firava pentru el, alimentata mai mult de curiozitate decat de orice altceva. Chiar acum, de exemplu, toate simturile mele imi ziceau ca ceva nu era in regula cu el, chiar daca asa ceva parea imposibil, dat fiind ce eram eu. Am pufnit scurt si mi-am deschis ochii care oglindeau o asemenea hotarare incat micul vampir se dadu inapoi. Eram hotarata sa sfarsesc cu misterul asta. Ma saturasem de acea curiozitate ce ma impingea inspre el.

-Prea bine, daca asa doresti. Iti voi da o sansa. Dar vino aici, sa te pot vedea cu adevarat, nu sa te ghicesc printre flori.

I-am vazut ochii brusc nesiguri, fruntea prinzand cute de framantare. Glasul lui suna nehotarat. Nu ii convenea conditia mea.

-Nu vrei sa ma vezi. Ti-e mai bine sa nu stii.

-Ei nu zau. Toata lumea spune asa. Dar am invatat ca daca nu stiu eu ceva, asta nu face lucrurile altfel decat sunt. Poate doar mai periculoase. Fa bine si iesi imediat de acolo daca nu vrei sa ma razgandesc in privinta acelei sanse. Uita-te la mine. Sunt regina ciudateniilor. Chiar crezi ca ma mai inspaimanta ceva?

Iesi incet dintre tufisuri, dar ramase cu spatele ascuns printre flori. Percepeam o forma nedeslusita de aripi in spatele lui, ceea ce ma facu sa pufnesc dezaprobator.

-Si asta ar trebui sa ma sperie? Hai, iesi sa-ti vad aripile.

-Nu am aripi. Sunt un biet vampir, nu un inger intunecat.

Eram surprinzator de linistita in timp ce firele intregului adevar se teseau in mintea mea. Nici macar nu eram suparata. De fapt, nici macar nu indeparta acele sentimente indoielnice pe care le aveam fata de Edmund.

-Intr-adevar, nu inger intunecat. Voiam sa spun aripile rosii, nu negre. Nu degeaba te ascunzi intre trandafiri rosii, nu? Dar si vederea si logica mea sunt mai bune decat crezi. Kala, esti pe aici? Haide, stiu ca nu te-ai putut tine departe. Vino, vino de oriunde ai fi, sa vorbim fata in fata, nu prin tot soiul de mesageri.

Am ramas minute bune intr-o tacere deplina. Edmund iesise dintre flori si, intr-adevar, aripile lui erau rosii. Nu se obosi sa nege prezenta stapanului sau, asa ca speranta logicii mele nu era chiar pierduta. Si, intr-adevar, dupa ceva vreme, Kalamitas aparu in fata mea, ochii lui arzand de atatea lucruri pe care mi le-ar fi spus, dar se incapatana sa nu scoata vreun sunet.

-Da, buna seara si tie. O noapte minunata, intr-adevar. Vai, dar nu trebuie sa fii atat de galant, te pierzi in politeturi de-acum, zau asa!

Cam fara voia lui, un zambet ii inflori pe buze la auzul ironiei extreme si exasperate din vocea, dar isi stranse in continuare buzele.

-Putem vorbi ca intre doi oameni maturi, cinstiti si responsabili? Ce e cu toti ingerii astia rosii? Incerci sa ma faci geloasa ca nu mai sunt singura pe langa tine? Si de ce imi tot trimiti atatia mesageri? Crezi ca voi schimba ceva in legatura cu raspunsul meu?

-Nu, nu tin sa te fac geloasa, desi as fi in culmea fericirii sa reusesc. Imi alcatuiesc doar o mica armata, de care, daca refuzul tau ramane neschimbat, fara doar si poate voi avea nevoie. Dar sper sa se schimbe, dat fiind cat te iubesc si cate ai putea obtine de la mine. Si, ca sa nu uit, nu, nu putem vorbi, si asta inca din destul de multe motive. Primul, tu nu esti si nu vei fi vreodata matura. Ai fost transformata la 16 ani si, dupa cum se stie, ingerii nu imbatranesc. Iar de cinstiti, ce sa mai zic. Nici nu stiu care ar fi mai breaz la capitolul asta. Poti numi “cinstit” mai degraba pe o ucigasa sau pe unul ce spioneaza orice miscare a ucigasei respective si ii intinde atatea capcane incat se incurca el singur intre itele lor?

Am ras fara sa vreau auzind cum imi talmacea vorbele. Se vedea ca prezenta celuilalt avea ca efect un calm nedorit asupra amandurora. Eram intrigata de ceea ce spunea si imi doream sa continue sa vorbeasca. Discutia asta nu va face bine nici unuia dintre noi, dar eram prea lacoma pentru a o opri.

1. 

   ingerash Said:

   on January 3, 2010 at 11:41 am

   imi place:X:X:X……..e interesant capitolul:X:*

   Reply
2. 

   alicebeautifulvampire Said:

   on January 3, 2010 at 11:52 am

   il ador….esti asa talentata ar trebui sa vorbesti cu o editura sa ti-o publice si daca faci asat fi sigura ca eu ti-o cumpar!! 🙂

   Reply
   • 

     eyestars Said:

     on January 3, 2010 at 2:26 pm

     Am eu alte proiecte pentru publicat, sunt descrise mult mai amplu faptele in alea 🙂 esti singura care nu zice ca sunt nebuna cand ma gandesc sa public. love you:*

     Reply
     • 

       venerutza Said:

       on January 4, 2010 at 2:14 pm

       de ce sa zica altii ca esti nebuna?
       si eu ma gandeam in timp ca citeam ca ai avea succes cu astfel de carti
       eu una ador ;iteratura SF :X:X:X
       si chiar imi place cum scrii :*
3. 

   georgy Said:

   on January 3, 2010 at 10:10 pm

   dragutz capitol….

   Reply

{ RSS feed for comments on this post} · { TrackBack URI }