II.2. Bilet necunoscut

Mi-am lasat hainele sa imi alunece pana pe podea fara nici un chef. Ma simteam, pentru prima data de la transformare, obosita. Ma enervase la culme intalnirea cu Marylin, iat intrebarile pe care le lasase in urma imi macinau gandurile. Am simtit brusc mainile reci ale lui Lucifer pe umerii mei.

-Buna, frumoaso. Ti-a fost dor de mine?

Imi apuca barbia cu degetele lui lungi si incerca sa imi traga capul pe spate, sa ma sarute, dar nu am facut nici un gest pentru a imi lasa muschii in voia lor. Se opri, uitandu-se trist la mine.

-Mie? Tu sa spui primul. Sau ai fost prea ocupat cu razboiul asta idiot ca sa iti mai si amintesti ca exist?

De data asta ma trase spre el fara a tine cont de impotrivirile mele. Imi lipi spatele de el si i-am simtit pielea rece, goala. Ma satura pe gat si isi presa buzele exact in locul in care ma muscase. Nu am putut opri fiorii de placere sa ma faca sa ma cutremur. Ma intoarse spre el si uitandu-ma in ochii lui adanci, inflacarati si atat de frumosi, mi-a fost absolut imposibil sa nu cred ceea ce mi-a zis.

-Te iubesc mai mult decat tot ce exista pe lumea asta si pe cealalta la un loc. Nu trece nici o secunda fara sa ma gandesc la tin, iubire. Si daca nesabuitul de Raffael n-ar incepe sa imi macelareasca demonii, i-as tranti in cap razboiul asta si l-as da dracului.

Am inceput sa rad de numai puteam cand l-am auzit ce spune. L-am sarutat incet pe buze, astfel incat sa inteleaga ca l-am iertat, si am intrat in imensa cada plina ochi de apa fierbinte, tragandu-l si pe el dupa mine.

-Stii ca tu esti ala, nu? Of, ce ma enerveaza aripile astea cand se uda. Nu pot sa zbor pentru mai bine de jumatate de ora dup-aia.

-Stii ca prefer “demon pazitor”.

Am ras din nou. Ma facea sa ma simt minunat numai fiind langa mine. Imi dadu parul peste umar si imi masa incet umerii pana cand tot stresul paru sa se evapore. Apoi se strecura in bratele mele, privindu-ma cu ochii lui adanci si aruncandu-mi zambetul strengaresc, incat am simtit ca ma topesc.

-Ma gandeam ca ai nevoie de niste relaxare… Dar daca nu vrei…

-Prostutule. De cand nu te vreau eu pe tine?

Radeam in sinea mea gandindu-ma ca paream un cuplu normal de indragostiti pentru care totul e idilic si usor si obisnuit. Ma rog, pe langa partea cu razboiul. Garantez ca asta nu era deloc idilic. Dar pentru o relatie intre regele demonilor si unicul inger triplu din lume, totul decurgea surprinzator de natural. Tocmai atunci imi intrerupse sirul gandurilor. Ma trase sub apa, sarutandu-ma pasional, si totul se sfarsi cu logica si gandurile. Nu mai era decat placere in cel mai pur stadiu al ei.

Mi-am infasurat un prosop in jurul corpului si am deschis usa. Am fost surprinsa de un val de aer inghetat, sau asa mi se parea mie. Aerul din baie ardea. Aripile mele nici nu mai aveau nevoie de timp pentru a se usca; evaporasera pana si apa din cada. Lucifer plecase, chemat de urgenta pe front. Imi venea sa ii rup gatul lui Raffael cu mainile mele. Pe o masa joasa din lemn de cires, imi atrase atentia un plic liliachiu. L-am atins si am simtit caldura emanand din el. Nu ma puteam hotari daca sa il deschid sau nu.

“Deschide. Trebuie sa deschizi. E destinul tau…”

Am taiat continuarea. Acum aveam destula putere ca sa controlez asa ceva. Dar durerea ce imi strabatea intregul corp era cumplita. Nu mai auzisem vocea aceea de extrem de multa vreme. Sperasem ca nu va mai reveni vreodata. Stiind ca oricum nu aveam de ales, am deschis plicul cu inima indoita.

Imi amintesc vremea in care ma visai si ma cuprinde regretul. A venit vremea ca eu sa te visez. Imi pare atat de rau ca am lasat destinul sa mi te ia incat simt ca nici vesnicia nu mai are farmec. Vino si salveaza-ma de disperare, daca mai tii la mine. La miezul noptii, parcul trandafirilor, catedrala din SkyEnd.

Cineva pe care il iubeai cand inca erai om.

Mi-am frecat tamplele incercand sa gasesc ce se ascundea in spatele acelei scrisori. Scrisul imi parea vag cunoscut, dar nu ii puteam gasi posesorul. Pe cine iubisem eu cat fusesem om? Pe Raffael, bineinteles. Dar nu l-am visat niciodata iar el m-a visat dintotdeuna. Apoi pe Lucifer, dar destinul nostru era deja sa fim impreuna. O fulgerare rosie imi strabatu mintea si m-am gandit la Marylin. Si asta era la fel de ciudat ca intamplarea de mai inainte. Oare aveau vreo legatura?

-Dimpotriva, copila proasta. Eu l-am implorat sa se abtina de la gesturi necugetate. Dar bineinteles ca nu m-a ascultat. Se pare ca esti absolut irezistibila pentru creaturile supranaturale.

Am tresarit si m-am intors brusc spre fereastra. Marylin era acolo, cu aripile rosii stralucind in lumina lunii. Nu o auzisem venind, dar nu era o surpriza la cat de prinsa eram in scrisoarea mea. Mi-am intors privirea de la ea, inapoi la scrisoare. Mi-am amintit in sfarsit al cui era scrisul. Ceasul batu de unsprezece si jumatate. Aveam sa merg la locul stabilit, la ora stabilita. Si aveam si o banuiala asupra identitatii celui pe care probabil il voi gasi acolo.

Am auzit un mieunat sonor si m-am intors din nou spre fereastra. Marylin disparuse, dar Tanya era acolo, fixandu-ma cu ochii ei rosii. M-am apropiat, lasandu-ma pe vine.

-Ia zi, ce legatura ai tu cu Marylin?

Bineinteles ca nu imi raspunse. Am oftat si mi-am deschis sifoniera, gandindu-ma cu ce sa ma imbrac. Poate aveam sa deslusesc si eu macar o farama din toate misterele astea…

5 Comments »

  1. venerutza Said:

    ce ma enerveaza marylin :@
    imi vine sa o strang de gat
    dar tot frumos ramane capitolul
    poop male la tn :*

  2. georgy Said:

    super capitolu’ nou…..si saracul raffael…..

  3. ingerash Said:

    interesant…….chiar ma intreb cn ia trimis scrisoarea…….ork capitolul e minunat:X:X:X:X:X:X:X

  4. alicebeautifulvampire Said:

    Edmond e cel care ia triimis scrisoarea?

    oricum ma enerveaza Marylin si cred ca ea e pisica aia…..

    si oricum iubesc ficul

    • eyestars Said:

      esti…geniala…mai mult decat geniala…esti medium? ghicitoare? ceva de genul asta? o singura persoana stia cum o sa decurga toate astea si cine-i cine si aia eram eu :))


{ RSS feed for comments on this post} · { TrackBack URI }

Leave a comment