| M | T | W | T | F | S | S |
|---|---|---|---|---|---|---|
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
| 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
| 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
| 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
| 27 | 28 | 29 | 30 | 31 | ||
II.4. Declaratie de razboi
Eram intrigata in special de cateva dintre cuvintele lui si oarecum flatata, impotriva vointei mele.
-Eu, spionata? De unde si pana unde? Cred totusi ca mi-as fi dat seama de o prezenta straina in jurul meu.
-Ti-ai si dat seama. Si ai acceptat-o chiar. Nu-i asa, micuto?
Am auzit un mieunat slab si la picioarele lui isi facu aparitia frumoasa mea Tanya. Am cascat ochii, refuzans sa cred, desi dovada se afla exact in fata mea.
-Cu neputinta. Tanya nu mi-ar face rau.
-O, nici nu iti face. Tot ce face sunt sacrificii pentru tine. Vezi tu, a insistat enorm sa te vegheze chiar ea. Ai fi surprinsa sa afli cator ingeri le-a zadarnicit planurile de a te dobori. Si ai fi poate si mai surprinsa, dat fiind ca si eu am fost, sa afli de cate ori m-a impiedicat pe mine insumi sa iti fac rau, cu sau fara voie. Pacat ca nu a intrat in serviciul meu decat dupa transformarea ta. Si, ca o informatie suplimentara pentru tine, spre rusinea mea, caci nu imi face nici o placere sa vorbesc de bine pe rivalii mei, dar trebuie sa fiu sincer, Lucifer face o treba de exceptie. Nici macar un singur demon nu a avut macar un gand rau la adresa ta. In schimb, eu si Raffael nu ne prea contolam subaleterni si, ocazional, nici pe noi insine.
-Adica mi-ai face rau? Cu buna stiinta?
-Doar in gand. Bineinteles ca fapta nu as duce-o vreodata la indeplinire. Dar recunosc ca am astfel de porniri si imi e rusine de ele.
-Si dupa asta inca ai curajul sa imi cer sa fiu de partea ta? Sa te aleg pe tine in schimbul lui Lucifer care, dupa cum chiar gura ta a grait-o, e cu atat mai bun si mai sincer pe cat esti tu de marsav?
-Eu, fata de el, iti promit ceva ce nu vei putea avea niciodata, afara de cazul in care ma accepti. Pe langa faptul ca nu as face vreodata ceva ce nu ti-ar placea, ca el cu razboiul…
-Pesemne gandul asta ti-a venit dupa ce m-ai transformat.
-…Pe langa asta, spuneam, iti pot oferi o comunitate in care sa fii inconjurata de prieteni, si nu de subalterni. Dupa cum observi, printre ingerii rosii se afla mama si un fost si posibil viitor iubit al tau. In randurile celorlalti, mai poti gasi asa ceva? Poti gasi pe cineva care sa te iubeasca, si nu sa te proslaveasca? Doar nu imi vei zice ca ajunge doar Lucifer si ca nu iti pasa de atitudinea celorlalti demoni.
Am deschis gura sa ii raspund, dar m-a fulgerat adevarul spuselor lui. O comunitate din care sa fac parte, nu sa fiu exclusa. De copil fusesem considerata diferita datorita darurilor mele. Intr-adevar, superioara, dar in continuare fara sa fac parte din ceva. Lovise singurul punct slab din hotararea mea, un punct slab pe care nici macar nu stiam ca il am si, ca atare, nu ma putusem pregati din timp sa il apar. In adancul sufletului, chiar dupa asta tanjeam. In mintea mea era o invalmaseala cumplita si m-am gasit de mai multe ori la un pas de a accepta propunerea lui. Nu aveam curajul sa vorbesc, de teama a ce putea spune vocea mea. In schimb, l-am analizat in amanunt pe Kala. Am fost surprinsa sa descopar ca nu era deloc incantat ca vorbele lui ma rascolisera intr-atat.
-Uite ce e, frumoaso, nu vreau sa te grabesti. Nu vreau sa iei o decizie gresita. Ai tot timpul din lume sa te hotarasti. Eu voi astepta raspunsul tau.
Asta imi slabi inca si mai mult hotararea. Se gandea la mine. Nu la el, la mine. Nu stiam ce sa fac. Dar o voce interioara imi spunea ca nu e bine sa cedez. Nu e bine, nu trebuie. Vedeam aproape o porunca in asta. M-am agatat de ea cu ultimele picaturi de hotarare. M-am sustinut gandindu-ma la ceea ce imi facuse, cum ma simtisem cand ma transformase impotriva vointei mele. Mi-am facut un scut din iubirea pentru Lucifer. Si, dupa o vreme atat de lunga incat parea o eternitate in ochii mei, mi-am recapatat siguranta.
-Niciodata.
-Am mai auzit cuvantul asta.
-Si il auzi din nou.
-E cuvantul tau final?
-Final si irevocabil. Imi asum raspunderea a ce va urma.
-Va urma razboi, stii asta, nu?
-Stiu. Dar nu ii vad motivul, acum ca mi-am spus ultimul cuvant.
-Daca nu pentru rezultate, macar pentru razbunare. Iti va fi greu stiind cine lupta de partea mea si pe cine voi dobori. Persoanele pe care tu le iubesti. Stii ca nu voi juca prea onorabil.
-Sunt convinsa. Si, continui sa starui. Imi asum responsabilitatea deciziei mele.
Cu cat repetam cuvintele acelea, cu atat prindeam mai multa siguranta. Era lucrul pe care trebuia sa il fac. Era ca si cum divinitatea nu mi-ar fi dat alta varianta. M-am bazat pe asta si n-am mai avut alte dubii. In secunda urmatoare eram singura. Kalamitas si Edmund si chiar Tanya disparusera. M-am tarat pana in biserica de langa gradina cu trandafiri, oftand din rasputeri. Un inger demonic ingenunchind in lumina lumanarilor si rugandu-se deznadajuit unui Dumnezeu de partea caruia, in acelasi timp, era si nu era.
Zorii revarsau o lumina trandafirie asupra castelului meu aurit. I-am analizat fiecare cotlon sumbru, fiecare arcada intunecata, si nu am putu sa gasesc alt cuvant in mintea mea decat “acasa”. Am intrat in camera mea, pe usa, si nu pe geam, cum obisnuiam. Lumina era data doar de rasarit. Zorii straluceau pe pielea alba a lui Lucifer, impurpurandu-i usor si aripile.
-Cum de nu esti la lupta?
-Nu am impotriva cui sa lupt.
Vocea lui inceata ma facu sa ma cufund in ganduri trandafirii, ca lumina ce se strecura pe ferestrele inalte. Dar tulburarea din vocea lui ma tulbura pe data si pe mine.
-Cum nu? Dar Raffael ce face, se preda?
-Raffael a disparut fara urma. Razboiul s-a terminat.
Mi-am strans buzele, intelegand pe data ce se petrecea. M-am strecurat in pat, pe care statea si el asezat si i-am luat mana intr-a mea. Imi intalni privirea si am vazut in ochii lui negri dezorientarea.
-Nu, razboiul de-abia incepe.
Am oftat si am inchis ochii, sperand ca ma voi odihni destul inainte ca lucrurile sa o ia razna. De data asta urma sa iau si eu parte la nebunie. Asa cum spusesem, imi asumam raspunderea. Raffael fusese rapit. Asta era declaratia de razboi.
8 Comments »
{ RSS feed for comments on this post} · { TrackBack URI }
Eyestars's Blog 
alicebeautifulvampire Said:
on January 3, 2010 at 12:06 pm
wow il ador si mai tare….sa vina mai repede capitolul urmator te rog….mor de suspans 🙂
ingerash Said:
on January 3, 2010 at 12:07 pm
foarte tare:X:X:X:X:X
kristy12 Said:
on January 3, 2010 at 1:10 pm
wooow e superb de-abia astept urmatorul cap:D:D:D
deuttza Said:
on January 3, 2010 at 1:29 pm
este bestial…abia astept capitolul urmator:X:X:X
georgy Said:
on January 3, 2010 at 10:22 pm
dragutz capitolu’….imi place si….saracul Raffael….
venerutza Said:
on January 4, 2010 at 2:24 pm
ih… Cah… Iac…
il urasc pe nenorocitul de Kala >:P
nu imi pasa cum arata :@:@:@
ma enerveaza rau de tot :@:@:@
in rest imi place mult :X:X:X
oh… am uitat complet
venerutza Said:
on January 4, 2010 at 2:26 pm
vreau sa gasesti un final fericit pentru razboi :-s
(in fine, eu vreau cam multe, dar nu imi place ideea ca silvia trebuie sa sufere mai mult decat atat :-s )
eyestars Said:
on January 4, 2010 at 9:57 pm
poti sta calma in privinta asta, sunt dependenta de finaluri fericite, oricat de melodramatic ar fi continutul (si o sa ma straduiesc sa nu intru prea tare in melodramatisme )
vestea proasta e ca… am realizat brusc ca nu am destule idei pentru inca 16 capitole si o sa dureze ceva pana sa imi vina, mai ales acum ca a inceput scoala… dar daca vrea cineva sa-mi sugereze ceva, pagina “Ajutor si sugestii” e numai si numai a voastra 😀