II.1. Intalnire neasteptata

Pentru ce erau toate matasurile din jurul meu, pentru ce tot aurul, toate nestematele? Pentru ce era tronul cu decoratii din fildes captusit cu catifea pe care stateam? Pentru ce toate daruruile cu care ma copleseau amandoi daca ei nu erau aici? Erau ocupati cu razboiul lor idiot. Demonii si ingerii se macelareau afara iar eu stateam in lux doar pentru ca eram protejata ambelor armate. Am oftat adanc si Tanya mieuna langa mine. Era o pisica buna, desi nu ma prea suporta. Nu ma lasa nici sa o ating si distrugea mobila intr-una. Dar statea zi si noapte langa mine, suportandu-mi necazurile si, poate fara sa stie, imbarbatandu-ma.

M-am uitat la ea. Ochii rosii erau de obicei singura ei pata de culoare. Astazi avea doua fulgere purpurii desenate in blana groasa. Bineinteles ca nu ma va lasa sa o ating, sa vad ce era cu ele. Dar Tanya era o pisica prea ciudata ca sa ma preocupe asta. Aproape la fel de ciudata ca stapana. Ma privi atat de intens incat ai fi zis ca e om, nu pisica, si se ridica lenes. Se indeparta cu o tinuta trufasa de mine si iesi din camera. M-as fi dus dupa ea, dar eram sigura ca se va intoarce. Si, oricum, aveam nevoie de o mica vanatoare.

Am intrat pe geamurile largi ale castelului, plina de sange si usor zdrentuita. Nu sangele meu, bineinteles. Probabil eram singurul inger pe care muritorii il puteau vedea. Bineinteles, aripile mele erau ascunse privirii lor. Puteau vedea doar perfecta femeie blonda, atat de frumoasa incat nu putea trece neobservata. Ma plimbam prin cele mai rau-famate locuri, tocmai din acea cauza. Beam sange doar de placere, asa ca nu indrazneam sa ranesc fiinte nevinovate. Doar ucigasii de cea mai joasa speta. Astazi avusesem un noroc extraordinar: cinci criminali cu sangele si sufletul mai negre chiar decat aripile lui Lucifer pusesera ochii pe mine. Fusese o mica lupta; nu m-as fi asteptat sa cedeze asa usor. N-a facut altceva decat sa ma invioreze putin. Eram mult prea puternica pana si pentru cincizeci ca ei.

-Mai, mai, dupa cate se pare s-a cam schimbat rolul ucigasului in familie.

Camera era cufundata in intuneric. Am tresarit puternic la auzul vocii. Nu mai stiam nimic de ea de cand…de cand incercase sa ma omoare.

-Ce vrei, Marylin? Crezi ca am chef de compania ta jegoasa?

Am auzit un marait incet si m-am intors ascultand sunetul. Arata altfel decat ultima data cand ne vazusem. Parul ii era mai intunecat, ochii mai arzatori si pielea mult mai alba. Ma intrebam cum supravietuise. Stiam ca pierduse destul de mult sange in intamplarea cu vampirii. Intamplare dupa care jurasem ca ea nu va mai fi mama mea si, dupa cum se vedea, ma tineam de cuvant. Nu mai era decat afurisita de Marylin.

-Eu sunt cea jegoasa? Dar tu din cati oameni te-ai infruptat azi? Cate razboaie ai privit fara sa clipesti? Cu cati ingeri ti-ai facut de cap?

-Ce stii tu despre ingeri? tonul imi era in continuare dispretuitor, dar am tresarit cand am auzit-o despre ce vorbeste.

-Destul cat sa imi dau seama ca e nevoie de cam multicei pentru asemenea aripi.

-Ce Doam…

M-am oprit in mijlocul cuvantului, socata la culme. Imi vedea aripile. Dar numai ingerii si vampirii pot vedea adevarata mea forma… Am privit-o mai atent, intunericul nefiind o piedica pentru ochii mei. Avea buzele subtiri stranse, mulate perfect peste dintii ei. Peste coltii ei. Ii vedeam mai proeminenti decat pe ceilalti prin pielea subtire, vedeam curba buzei de jos in locul in care varfurile o impungeau usor, obligate sa stea in gura. Iar pe umeri avea o pelerina neagra. La inceput nu ii dadusem mare atentie. Afara era noapte, inainte mai si plouase, pentru un om era normal sa poarte pelerina. Acum vedeam ca e mai umflata decat ar trebui, ca si cum ar mai ascunde ceva pe dedesupt. Ceva ca… niste aripi.

In secunda urmatoare eram in spatele ei. Vampir, inger sau ce o mai fi fost, eram mult prea rapida ca sa se fereasca. I-am smuls pelerina de pe umeri in momentul in care ea sari in laturi. O fluturare in fata mea. Miros de ars. Pene rosii. M-am holbat minute bune la aripile ei rosii, neintelegand, sperand ca era doar un vis ciudat din care ma voi trezi. Dar eram ceea ce eram. Nu mai dormeam. Nu mai visam.

-Kala e singurul inger rosu, pe langa mine.

Era un lucru atat de sigur incat nu aveam cum sa ma indoiesc de el. Dar, pus in cuvinte, suna gresit. Marylin incepu sa rada. Sunetul se opri brusc.

-Ati fost singurii. Kalamitas iti transmite un mesaj: vino de partea noastra. Nu ai ce cauta intre zevzecii astia care se lupta in prostie impotriva vointei tale. Ai gasi un regat cum nici nu ai visat. Totul asteapta numai un cuvant de la tine. Si, daca imi permiti sa adaug si parerea mea mesajului asta, un regat pe care nu il meriti.

-Kala asteapta un singur cuvant si un singur cuvant va primi: niciodata!

-Nu e unul prea intelept.

-Nici ca el sa ma transforme in ceva ce nu vreau sa fiu nu a fost prea intelept.

-Ti-a facut un serviciu.

-Discutabil.

-O sa regreti.

-La fel de discutabil.

Incerca sa faca o smecherie, sa apara in fata mea si sa ma sperie, dar eram atat de obisnuita cu acea viteza supranaturala incat am vazut-o cu toata graba ei cu tot. Nu ma lua prin surprindere. Asta nu o impiedica sa se infiga in fata mea si sa ma arda cu penele ei pe cateva portiuni de piele.

-Ne mai vedem.

Si disparu. Ii vedeam penele alunecand in noapte, stralucind ca focul.

-Tot discutabil e si asta! am tipat dupa ea, dar nu imi mai raspunse.

M-am trantit pe patul cu baldachin, uitandu-ma dupa aripile ei. La un moment dat mi s-a parut ca se intoarce si o ia din nou spre castel. Dar probabil ma inselasem. Ce mai putea face aici?

M-am gandit la amanuntele legate de ea pe care le dadusem la o parte pe moment pentru a le putea analiza cum trebuie dupa aceea. Ochii ei aveau o sclipire atat de vie, iar parul ei era lung din nou, cum nu mai fusese de ani de zile. Ii vazusem silueta, ascunsa intre aripi si mantii. Era supla si puternica, nu a unei femei ci mai degraba a unei fete. Fusese tanara si inainte, dar acum arata… Era mai scunda decat mine. Aratam mai degraba ca a surori decat ca mama si fiica. Parea ca intinerise.

Ma trezi din visare mieunatul raunator al Tanyei. Nu o mai vazusem de cand plecasem la vanatoare. Vanatoare… Asta imi amintea ca trebuie sa ma schimb. M-am uitat la ea si ma tintui cu ochii ei rosii, ca penele lui Marylin.

-Prea mult rosu pentru o zi… am oftat obosita. Fusese o zi ciudata… Mai ciudata ca de obicei. Si asta spunea ceva.

1. 

   ingerash Said:

   on December 31, 2009 at 7:14 am

   sunt primaaaaaaaaaaa:D
   foarte tare capitolul…..shi mie chiar imi place de tanya…..chiar dak este o pisica ciudatha……:)
   abia astept urmatorul capitol:X:X:X:X

   Reply
2. 

   pentesylea Said:

   on December 31, 2009 at 8:23 am

   tine-o tot asa, stii si tu ca esti plina de inspiratie, nu-i nevoie sa-ti spun mereu asta…

   Reply
3. 

   georgy Said:

   on December 31, 2009 at 8:36 am

   chiar imi place….si chestia cu pisica, cu tanya……sper numai sa nu capete un rol rau 😀

   Reply
4. 

   venerutza Said:

   on December 31, 2009 at 9:11 am

   ;))
   mamele pot fi foarte enervante uneori :))
   e super capitolul :X:X:X
   si sincer, nu ma asteptam sa il citesc asa de repede
   :X:X:X

   Reply
5. 

   alicebeautifulvampire Said:

   on January 3, 2010 at 11:25 am

   ador…frumos…!!!!

   Reply

{ RSS feed for comments on this post} · { TrackBack URI }