II.7. Tortura

Puteam pune pariu pe faptul ca zorii venisera si trecusera de ceva vreme, dar, in afara de o lumina cu foarte putin mai puternica prin tavan, nu vedeam nici o modificare. Fericita ca macar puteam face deductii logice, am concluzionat ca ori camera sau locul unde ma aflam nu avea ferestre, ori era subteran. As fi vrut atat de mult sa pot explora spatiul acela, dar si mainile mele erau, nu chiar legate, dar miscarile lor erau teribil de limitate si nici macar nu puteam realiza motivul.

Din pasi nesiguri am reusit sa fac inconjurul intregii incaperi. Cel putin nu a trebuit sa imi fac griji pentru colturi. Incaperea era perfect rotunda, cu un pat relativ confortabil la fel de rotund si mese si scaune de acelasi fel. Nimic ascutit, nimic inalt, nimic care sa ma ajute in vreun fel. Se planuise de ceva vreme rapirea mea. Din gand in gand, care mai de care mai nesigur si mai neclar, am adormit.

De multe ori am ajuns la granita dintre vis si trezire, dar ceva ma impiedica sa deschid ochii, sa imi revin complet in simtiri. Si cadeam din nou in mrejele somnului. Cand in sfarsit am reusit sa ma trezesc cu adevarat, puteam pune pariu ca trecusera zile intregi. Imi simteam stomacul protestand, gatul la fel. Nu mai mancasem sau bausem de foarte mult timp. Calmul relativ de la castel ma facuse nici sa nu imi iau mereu precautii, asa ca de minim o saptamana nu ma mai hranisem. Au trecut ore intregi asa. Evitam cat mai mult sa ma fatai prin camera, dat fiind ca imi sporea foamea, iar de adormit nu mai reuseam.

Intr-o stare apropiata de un lesin, am simtit maini fierbinti cuprinzandu-mi coapsele. De-abia in acel moment am realizat ca eram dezbracata. Am ridicat slabita capul si m-am holbat in ochii rosii ai lui Kala. In secunda urmatoare eram din nou intinsa pe spate, intr-un spasm cumplit de foame. Devenea tot mai rau cu fiecare secunda care trecea.

-Dracu sa te ia.

-Nu cred ca ai vreo sansa, scumpul tau Lucifer are mult prea mult bun simt pentru asa ceva.

-Ce vrei de la mine, Kala?

-De la tine, nimic. Te vreau doar pe tine.

-Credeam ca am mai purtat discutia asta si inainte. Nu s-a schimbat nimic. De ce s-ar schimba acum raspunsul meu?

Imi impinse genunchii mai sus pe pat si se aseza si el. Imi puse cateva perne sub cap pentru a ma putea uita. Si, spre marele meu soc, imi desfacu picioarele, mangaindu-mi interiorul coapselor.

-Oh, dar vezi tu, scumpa mea, s-a schimbat totul. Pentru ca acum nu mai poti alerga in bratele marelui Stapan al Intunericului, sa-l tragi in pat sau in cada sau oriunde altundeva si sa-ti satisfaci absolut toate poftele. Acum ma ai numai pe mine. Si eu iti pot implini dorintele chiar mai bine decat el, vei ajunge sa te convingi foarte repede de asta.

-Nu ma voi convinge de ni…

Am fost intrerupta de aerul ce se zbatea sa imi iasa din plamani intr-un ritm accelerat. Cu mainile legate si cu picioarele blocate sub genunchii lui, eram la mila lui Kala, iar el tocmai incepuse sa se joace. Cat de mult as fi incercat sa il urasc in momentele acelea, dorintele fizice raman dorinte si excitarea ramane excitare, nu ma puteam opune reactiei corpului meu. El isi continua discursul ca si cum nu m-as fi obosit vreodata sa incerc sa il intrerup.

-Stiai ca toti ingerii au nevoie de sex regulat? E una dintre nevoile de baza, sex si hrana. Nici nu imi pot imagina cum trebuie sa fie pentru tine, avand nevoile acumulate ale tuturor tipurilor de ingeri. Ce noroc pe tine ca sunt aici. Si dupa ce ma satur si eu, o sa iti dau voie sa ma si musti. Imi inchipui ca vei fi in Rai. Ca pe vremea lui Luci, nu? Tu obtii totul.

-Da, da, exact ca si cu el, doar ca… Ei bine, ar fi detaliul asta minor ca el nu m-a obligat vreodata. A, da, si inca un detaliu minor…. PE EL IL IUBESC!

Tipatul avea doua motive. Primul, pentru ca, bineinteles, ma enerva la culme. Si al doilea, pe care nu l-as fi recunoscut in veci, jocurile lui chiar ma excitau si incercam sa maschez asta. Isi scoase degetele din mine, ceea ce nu fu o usurare atat de mare pe cat ar fi trebuit.

-Oh, nici macar nu te poti gandi la mine in locul lui? Pacat… va trebui sa te exciti singura. Vei gasi tu o solutie probabil… Cu mainile legate cu tot. Dar ti-as recomanda sa te mai gandesti. Fii convinsa ca ma voi intoarce.

Eh nu zau… nu mai era nevoie sa-mi spuna. Zbura prin tavan si ma lasa acolo, la fel de infometata, la fel de insetata, si pe deasupra cu un foc teribil in mine.

Mai veni, si inca de multe ori. Ma lasa cam o zi asa, sa ma calmez, apoi se intorcea. Din pacate, la intervale fixe. Corpul meu ardea cu minim o ora inainte sa vina. Tot timpul ma provoca. Singurul lucru care ma mai tinea pe marginea rezistentei era gandul la Lucifer. Eram mai slabita cu fiecare minut si incepusem chiar sa am niste vise teribil de ciudate, un fel de halucinatii, parerea mea.

-Doamne, Tanya, unde esti?

-Are mereu treaba la ora asta, nu ai observat? Altfel nu m-as putea distra in voie.

Cum sa observ ce face mama mea, cand nu observasem nici macar ca se facuse ora lui de joaca? Durerea devenise un element invariabil. Doar slabiciunea o mai simteam.

-Nu te poti distra in voie nici asa, nu? Uite, Kala, ar trebui sa renunti. Nu il voi trada pe Lucifer. Nu ai nici o sansa sa ma faci a ta.

-Si unde ti-e magnificul print acum? intreba triumfator si disparu, fara ca macar sa mai incerce sa ma provoace.

Intr-adevar, unde era? De multe ori ma gandisem si eu. Adevarata mea batalie nu se ducea cu durerea, ci cu mine insami. O buna parte din mine incepea sa cedeze in fata lui Kalamitas. Cum m-as fi putut opune? Parea singura mea salvare, singurul care ramasese aproape. Daca n-ar fi fost numele lui Lucifer care sa penduleze inainte si inapoi in mintea mea, i-as fi cazut de mult in brate. Tortura avea un rezultat aproape perfect.

Am incercat sa nu ma mai gandesc. Macar cateva ore de odihna sa am si eu. Am incercat sa ajung la pat, sa ma intind cum trebuie, dar ma lasara genunchii, nu de somn ci de neputinta. Totul devenea negru in jurul meu, chiar mai negru decat era. Stiam ca ma pandeste din nou una dintre acele halucinatii, dar nu ma puteam opune. Fiecare farama de putere care imi mai ramanea trebuia indreptata asupra refuzului lui Kala. Asa ca, de nevoie, m-am lasat purtata de intuneric.

1. 

   giorgy Said:

   on February 6, 2010 at 10:52 pm

   …hmm…dragutz noul capitol….kala kiar nu are alt cv de facut?

   Reply
2. 

   eyestars Said:

   on February 6, 2010 at 11:03 pm

   se pare ca nu :)) imi cer mii de scuze cu mi-a luat atat, ideile mi-au venit de vreo saptamana si mai bine dar nu am avut deloc net pana acum

   Reply
3. 

   Leah Said:

   on February 8, 2010 at 3:54 pm

   of… ai idee cat am asteptat capitolul asta? :-w
   putea sa fe si el ceva mai lung :-<
   acum ma apuc sa il citesc si pe cellt 😉

   Reply

{ RSS feed for comments on this post} · { TrackBack URI }