I.5. Dezastrele…

Cand m-am trezit, am clipit de cateva ori nedumerita. Era sufocant de cald. Simteam cum imi moleseste simturile. Dar asta nu ma impiedica sa simt piatra inghetata de sub pielea mea goala. Sau sa il simt pe Raffael uitandu-se la mine, cel mai probabil, cu gura cascata. Nu m-am obosit sa ma intorc la el pentru a ma rasti.

-In secunda asta reduci caldura si imi explici unde sunt si de ce sunt dezbracata.

Temperatura scazu brusc si, daca nu as fi fost pe cale sa ma sufoc cu doar cateva secunde mai devreme, probabil as fi dardait. Odata cu frigul, mi se intoarse si acuratetea simturilor si am simtit o durere ingrozitoare cuprinzandu-mi tot corpul. Erau ca si granule minuscule de sare presarate pe o rana deschisa. Si probabil partea cu rana o nimerisem. Ma durea in halul ala doar pentru ca acel ceva de pe mine imi fusese aplicat peste rani.

-Esti undeva unde demonii nu te pot obliga sa faci nimic. Iar in privinta hainelor, a trebuit sa te tratam cu praf de inger ca sa nu se infecteze.

-Praf de inger? Ai folosit praf de inger ca sa nu infectezi un demon. Genial. Acum da-l jos de pe mine in cea mai mare viteza.

Am simtit cateva maini foarte rapide zburand peste spatele meu si am putut respira normal, fara icnete. L-am privit in ochi si am vazut cat de tare il ranise “demon”. Dar intr-un fel, asta aveam sa devin.

-O, nu, sa nu-mi zici ca ma vrei inger.

Bineinteles ca vorbele mele nu facura nici un miracol. Dorea ca eu sa fiu inger. Ei bine, atunci avea sa fie foarte dezamagit. Eu demon urma sa devin. Eram orice dar nu sfanta, cuminte si ascultatoare, calitatile ingerilor.

Nu simteam vreo urma de demoni in…ceea ce era acolo. Dar vampiri erau o gramada. Si toti se indreptau spre camera in care stateam eu. In curand puteam simti ochi rosii atintiti asupra mea cu foame. M-am ridicat si mi-am tras un halat de pe un scaun peste mine, apoi am inceput sa ma foiesc pe holurile a ceea ce parea a fi un castel impresionant. Imi placea sa simt pasii tacuti in urma mea. Parea cu totii sa ma urmareasca, sa ma…protejeze? Ei bine, nu era chiar mare lucru avand in vedere ca ma iubea Lucifer.

M-am oprit doar cand sunetul deveni infernal. Am deschis cea mai apropiata usa, iar sunetele razbira afara si mai puternice. Tipatul unui copil. M-am dus la patul din mijlocul inaperii si am luat micutul in brate. Urla in asa hal incat pare degeaba.

-Micutule, cum te cheama?

-Silvian.

-Ce nume frumos. Eu sunt Sylvia. Spune-mi, te doare ceva?

Bineinteles ca il durea. Se vedea de la o posta ca ingerii il obligau sa ramana in viata. Ar fi trebuit sa fie mort de mult. Dar il acoperisera si pe el in praful lor dezgustator, ceea ce facea tinutul lui in brate aproape imposibil. Sa inspir tampenia aia… Eram aproape demon si, cum urma sa fiu un fel de stapana a vampirilor, din cate intelesesem din toate profetiile si discutiile lui Lucifer, praful era un chin absolut. Dar baietelul deschise ochii negri, de demon, si ma privi cu atentie. Parea ca prezenta mea il calmeaza.

-Sunt bine. Asta e pretul pentru viata mea.

Nu avea sa devina vreodata un demon complet, se vedea asta dupa statura lui, oasele lui firave ce de-abia il sustineau ca om, privirea lipsita de hotarare si negura. Nu facea decat ceea ce ii ziceau ingerii. Era una dintre cele mai groaznice sorti, chiar daca nu stia asta. Nu puteam sa las asta sa continue.

-Si vrei sa traiesti asa? Chinuri, durere…

-Asta nu e viata mea. O sa inceteze. O sa imi reiau viata.

-E singura viata pe care o ai. Merita? O vrei asa cum e?

Se uita la mine, asteptand sa gaseasca un semn ca as fi mintit. Dar nu avea cum. Spuneam numai si numai adevarul. Clatina din cap deznadajduit, refuzand sa creada, si izbucni intr-un plans asurzitor. Dar dupa o vreme printre lacrimile lui se auzi si un firav si nesigur “nu”. Atat am asteptat. Am scos un cutit ascutit dintr-un buzunar al halatului si l-am apasat pe gatul lui. Nu scoase nici un sunet, nici macar nu parea sa-si dea seama ca moare. Si la ce te asteptai de la un copil normal, de clasa… a II-a sa fi fost? Imi parea rau pentru el. Nici demon, nici om. Trebuise sa aleaga moartea. Si era doar vina ingerilor.

M-am intors spre publicul meu, o gramada de vampiri insetati si ingeri oripilati, care se imbulzeau intr-un nod de pene si lumina sa se indeparteze de mine. Privirea mi se incrucisa cu cea a Amaliei. Incerca sa isi nege foamea. Se uita cu ura la mine. Si am simtit brusc nevoia sa ma razbun pentru toti anii in care ma lasase sa sufar, pentru dispretul si dezgustul ei fata de mine, pentru totul. Eram stapana lor, om sau demon. I-am ordonat sa vina langa mine si, desi vedeam in ochii ei ca ar fi preferat sa o arunc in praf de ingeri, corpul ei se apropie. I-am trantit copilul, inca viu, in brate. Scanci, dar il tinu. Desi era mai mare decat ea, era vampir, asa ca nu ma ingrijoram.

-Urasti ceea ce esti? Nu iti place sa fii rea? Prea bine. Musca.

O liniste deplina in timp ce se straduia sa se opuna. Gura ei se indrepta spre gatul lui. Era atat de mica, de fragila, incat aproape ca mi se facu mila de ea. Dar toata firea ei de vampir avea nevoie de sangele ala. Musca in timp ce tipa. Il tranti pe podea, sugand cu pofta. Toti vampirii pareau innebuniti de dorinta. Bineinteles ca i-am chemat sa se infrupte. Silvian era mort de mult. Si viata lor de pana atunci la fel.

Zilele urmatoare se dezlantui iadul printre ingeri. Fiecare copilas ce nu mai trebuia sa traiasca si-a gasit pacea. Fiecare vampir si-a dat frau liber emotiilor. Fiecare inger a innebunit datorita dezastrului si urii ce reverberau in fiecare colt al castelului. Totul devenise doar sange si razbunare. Pentru toata vremea in care trebuisera sa se supuna, vampirii erau acum la putere, imbuibandu-se cu sange si dezastre. Iar eu priveam totul razand. Toti erau supusii mei. Trebuia doar sa ordon. Nici un vampir nu indraznea sa se gandeasca macar ca mi-ar putea face rau. Ingerii, pe de alta parte, ar fi fost gata sa faca orice ca sa restabileasca ordinea. Dar ce puteau face niste fluturasi fosforescenti impotriva zecilor de demoni ce ma protejau? Iar Raffael era chinuit de constiinta. Ma iubea si ma ura in acelasi timp. Bineinteles ca ramasese ingerasul meu credincios, care ma slujea chiar si cand nu ii ordonam vreun lucru. Dar se simtea vinovat pentru fiecare om pe care il omorasem. Ura ceea ce urma sa devin. Pentru ca nimeni nu mai putea nega asta. Eram regina dezastrelor. Nici sa vreau nu as fi putut scapa de destin. Iar eu imi adoram destinul. Incepusem chiar sa beau sange. De vampir in special. Toti se simteau onorati sa imi ofere. Ma facea sa ma simt mai puternica… Si ii faceam pe toti din jurul meu sa innebuneasca de grija si exasperare.

Nu trecuse nici o saptamana si deja eram regina in castelul ala. Ma plimbam pe holuri, reci acum, insotita de vesnicii mei paznici, cei mai innebunitori de frumosi si puternici vampiri, cautand ceva de indreptat. Nu eram asa rea pe cat ma credeau ingerii. Doar puneam lucrurile pe fagasul lor normal, lucrurile pe care ei le distrusesera. Nu mai era nici un om in intregul castel. Dar erau destule alte nereguli. Ma fulgera o durere surda pe coloana si stiam ca descoperisem inca una.

M-am indreptat spre o usa inalta, aurita, trecandu-mi mana peste decoratiile complicate din lemn negru ce pareau sa fie cuvinte intr-o alta limba. Ma trecura fiori de durere si stiam ca trebuia sa ma ocup si de asta. Mi-am ridicat mainile de pe usa, indicandu-le vampirilor sa se indeparteze. Ma gandeam la Lucifer si la locul meu in societatea vampireasca, la puterile pe care ar trebui sa le am. Am atins din nou usa, si o putere imensa imi fulgera de-a lungul bratelor.

Usile zburara iar ochii lor albastri inconjurati de lumina se intoarsera furibunzi spre mine. Am intrat relaxata in mijlocul ingerilor turbati de ura. Va fi amuzant…

1. 

   pentesylea Said:

   on December 15, 2009 at 11:33 am

   imi place, dar tu stii deja asta si e super fain noul look

   Reply
2. 

   deuttza Said:

   on December 15, 2009 at 1:17 pm

   este atat de tare fanficul tau…abia astept capitolul urmator.

   Reply
3. 

   claudia Said:

   on December 15, 2009 at 7:16 pm

   Faza ce durerea e ca Harry Potter cu cicatricea.In rest e originala.

   Reply
4. 

   deeaaliasgrigo Said:

   on December 16, 2009 at 5:17 pm

   imi plk mmmmoooolllltttt…vreau cap urmator mai repede:D

   Reply
5. 

   alicebeautifulvampire Said:

   on December 16, 2009 at 5:50 pm

   super…il ador!!!

   Reply
6. 

   kadyja Said:

   on December 25, 2009 at 5:18 pm

   incepe sa devina si mai interesant, daca este posibil :X:X:X

   Reply
7. 

   alicebeautifulvampire Said:

   on January 1, 2010 at 6:07 pm

   Maria as dori sa citesti si ficul meu daca ai timp si chef.Se numeste Love Dance http://www.dansuldragostei.wordpress.com

   Reply
8. 

   Livia Said:

   on January 7, 2010 at 1:52 pm

   fanficul e tare!

   Reply

{ RSS feed for comments on this post} · { TrackBack URI }