I.7. Disputa

Cand m-am trezit nu m-am putut simti decat teribil de recunoscatoare pentru patul moale si cearsafurile reci. Nu puteam zice ca ingerii ma tratasera rau, dar camera mea aratase mai degraba ca o chilie de calugar decat cea de aici, ca a unei printese. La inceput nu mi-am dat seama de ce ma trezisem. Eram inca foarte obosita, iar corpul meu avea cu siguranta nevoie de mai mult somn, dupa durerea surda ce imi reverberdera in fiecare oscior. Apoi m-am putut concentra destul pentru a distinge larma a doua voci.

-Nu imi poti ordona sa plec! Cine te crezi? Rangul meu este mult mai important decat al tau! Si nici macar nu mai e un castel al ingerilor albi!

-Nici al tau nu mai e! Iar rangul meu e mult mai important: eu sunt pazitorul Sylviei! Si din aceasta postura iti pot spune sa pleci, iar tu trebuie sa ma asculti!

-Ce e, fluturas, chiar nu rezisti la putina concurenta? Stim cu totii cat esti de jalnic si ca nu vrei sa pierzi, dar, mai devreme sau mai tarziu, asta se va intampla! Fa-i un bine Sylviei si scuteste-ne de prezenta ta!

-Nu rezist la concurenta? Am rezistat unei hoarde de vampiri! Si mai e si idiotul ala de Lucifer care isi baga nasul unde nu ii fierbe oala! Sylvia era a mea! Numai si numai a mea!

Am pufnit, dezgustata si plictisita. Mi-am plimbat privirea prin camera, socata de nuantele brutale de violet si negru a tuturor obiectelor din jur. Apoi am dat cu ochii de Lucifer. Aripile lui nici nu se vedeau pe fundalul intunecat al peretilor, dar pielea lui argintie atragea imediat privirea. Zambi si in secunda urmatoare era langa mine, asezat pe pat, mangainu-mi parul cu o mana.

-Imi cer scuze, iubito. Se cearta de ore intregi.

-Ma mir ca nu te-ai alaturat si tu.

-Am preferat sa am grija de mica mea printesa.

Ma saruta si am simtit ca mi se opreste respiratia. Cand sarutul nostru deveni prea intens, dadu sa se traga inapoi, dar nu l-am lasat. L-am tras mai aproape de mine, pana cand am ajuns lipiti. Nu cred ca eram foarte constienta de ce faceam, dar am tras cearsaful violet si deasupra lui. In secunda aia se trezira si ceilalti doi sa ne observe.

-Sylvia! exclamara deodata, socati de ce puteam eu face in timp ce ei se certau pentru mine.

-Gura amandoi. Raffael, a fost de-a dreptul penibil. Sa ma rapesti? Sa ma obligi sa stau in tampenia aia de castel, cand ai vazut atat de bine ca eu vreau sa devin demon? Iar tu, Kala, te-ai umflat in pene de n-ai mai putut. Uite acum, surpriza-surpriza, nu mai ai pene. Si, dupa toate astea, nu ma lasati nici sa dorm. La ce va asteptati, sa va sar in gat si sa va spun cat de mult va iubesc?

Lucifer chicoti langa mine si ma saruta pe gat, murmurand ceva cum ca as fi o stapana perfecta pentru demonii lui. Imi placea cum pune problema. Imi placea ce implica faptul ca eu as fi stapana supusilor lui. Cand am inceput sa ne sarutam din nou, cei doi parura sa-si revina din mutenie. Din pacate. Nu aveam chef de nici unul dintre ei.

-Nu, poate nu sa ne sari noua in gat, dar nici sa il tarasti pe el in pat.

M-am uitat batjocoritoare la ei, apoi am continuat asa cum interpretasera ei. Asta avea sa ii deranjeze in stil mare.

-Si daca eu vreau sa imi fac de cap cu cineva, care e problema voastra? Poate am si eu unele nevoi… Pe care voi cu siguranta nu ati fi demni sa mi le satisfaceti.

Asta ii lasa pe toti trei cu gura cascata. Am simtit mainile lui Lucifer mangaindu-mi corpul pe sub cearsafuri si gandul acela paru brusc mult mai aproape de implinire decat era la inceput. Poate doar inventasem asta ca sa ii enervez, dar de ce sa nu ma si distrez putin intre timp? Am stigat la fostii mei paznici din castelul ingerilor, pe care ii vazusem in viata, care venira in urmatoarea secunda. La o singura privire a mea, ii luara pe cei doi spectatori uluiti si ii aruncara afara din camera, inchizand usile dupa ei.

-Vorbeai serios, iubito?

-De ce nu. Daaar… L-am oprit in timp ce buzele lui imi devorau abdomenul gol. Am o conditie.

-Stii ca iti voi indeplini orice dorinta.

Nu, in mod normal ar fi incercat sa se joace cu mine. In situatia de fata, eu eram singura care se juca. Si puteam spune ca voi avea o distractie pe cinste.

-Ma vei transforma. Acum.

Parea si mai incantat de ideea asta. Sa fiu ca el, sa fiu regina copilasilor sai. Probabil visase momentul asta de cand imi devenise “demon pazitor”, asa cum ii placea sa se numeasca. Mie mi se parea doar cumplit de amuzanta reactia pe care o vor avea ceilalti doi ingeri. Sa aiba cosmaruri in legatura cu ceea ce faceam eu si Lucifer in pat, doar ca apoi sa realizeze ca nici cel mai negru cosmar al lor nu se apropia macar de realitate. Si chiar mi-ar fi placut sa devin vampir. Ma saturasem de viata mea de om, asa fragila cum ma simteam in aceste momente, cand nu faceam altceva decat sa imi intind bratele dupa o confruntare si sa simt doar durere.

In timpul micii mele relectii, Lucifer avusese grija de corpul meu. Simteam cum ma ardea intreaga piele, placerea urmand conturul modelelor ce buzele lui le trasase pe pielea mea. Ma cuprinse in bratele sale, lasand frigul sa imi patrunda pana in oase, odata cu excitarea. Aripile lui negre imi mangaiau pielea, facandu-ma sa ma infiorez de placere. Dar in urmatoarea secunda nu mai era langa mine. M-am uitat buimaca in jur si l-am vazut la fereastra.

-S-a intamplat ceva, Lucifer?

-Vino si uita-te singura.

M-am ridicat, asa, dezbracata cum eram si m-am dus langa el la fereastra. Limbi inalte de foc se ridicau inspre cer, prelingandu-se in sus pe zidurile castelului. In curte era o nebunie. Tot felul de demoni si vampiri fugeau care incotro, iar tipetele ajungeau pana la noi.

Mi-am tras un halat, mov, bineinteles, pe mine si am iesit din camera, trantind usile. Bineinteles ca nici Raffael si nici Kala nu mai erau acolo. Am coborat furioasa scarile largi de piatra in spirala, incercand sa ignor fierbinteala ce se strecurase in ele, desi imi ardea picioarele. Jos am ajuns intr-o sala imensa de bal, exact inima incendiului. Si in mijlocul incaperii, un barbat cu pielea alba si cu ochii din care se scurgea lava ma privea ranjind malefic. Stiusem de la inceput ca ceva nu era in regula cu Kalamitas. Acum senzatia aceea doar se accentua.

-Opreste-te in secunda asta.

Isi deschise gura si iesira mai multe flacari. Vocea lui parea un fel de suierat si cu siguranta nu avea darul sa imi linisteasca bataile accelerate ale inimii.

-Imagineasssa-ti ca nu vreau.

Am auzit o ruptura sonora si m-am trezit stand sub cerul liber, in timp ce flacarile isi intindeau bratele mortale inspre cer. Restul castelului se daramase, cazand intr-o rana. Aerul proapat nu avu ca efect decat a contrasta si mai mult cu mirosul intoxicant de lemn carbonizat si a aduce si mai aproape de urechile mele strigatele ingrozite ale vampirilor.

1. 

   pentesylea Said:

   on December 18, 2009 at 6:12 am

   Super tare, ce mai …

   Reply
2. 

   deuttza Said:

   on December 18, 2009 at 6:46 am

   abia astept capitolul urmator…este bestial:X:X:X

   Reply
3. 

   ingerash Said:

   on December 25, 2009 at 4:07 pm

   idem 2:X:X

   Reply
4. 

   kadyja Said:

   on December 25, 2009 at 5:42 pm

   iar se darama un castel?
   :)):)):))
   chiar e regina dezastrelor
   :))

   Reply
5. 

   alicebeautifulvampire Said:

   on January 3, 2010 at 10:20 am

   intradevar e regina dezastrelor cum a zis s kadyja…e super tare..abia astept sa citesc si restul

   Reply
6. 

   Livia Said:

   on January 8, 2010 at 8:14 pm

   captivant 😀

   Reply

{ RSS feed for comments on this post} · { TrackBack URI }